Ce se întâmplă când lucrurile bune ajung să ia locul celor esențiale, iar activitatea religioasă ține locul relației vii cu Dumnezeu? Mesajul arată că pentru Domnul Isus a face voia Tatălui era o hrană, nu o obligație (Ioan 4:34), și că orice slujire autentică izvorăște din părtășia cu Tatăl. Cu exemplul Martei și al Mariei din Luca 10 și cu imaginea viței și a mlădițelor din Ioan 15, predica ne cheamă să fim mai întâi ucenici și abia apoi lucrători și să ne verificăm des direcția spirituală.
Nu uita de Dumnezeu în timp ce Îl slujești
Stefan Ilutan Ioan 4:27-35
MP3 · 17.37 MB
Descarcă MP3 ↓
YouTube
Vezi pe YouTube ↗
Textul biblic
Ioan 4:27-35
- 27 Atunci au venit ucenicii Lui și se mirau că vorbea cu o femeie. Totuși niciunul nu I-a zis: „Ce cauți?” sau: „Despre ce vorbești cu ea?”
- 28 Atunci femeia și-a lăsat găleata, s-a dus în cetate și a zis oamenilor:
- 29 „Veniți de vedeți un Om care mi-a spus tot ce am făcut; nu cumva este Acesta Hristosul?”
- 30 Ei au ieșit din cetate și veneau spre El.
- 31 În timpul acesta, ucenicii Îl rugau să mănânce și ziceau: „Învățătorule, mănâncă!”
- 32 Dar El le-a zis: „Eu am de mâncat o mâncare pe care voi n-o cunoașteți.”
- 33 Ucenicii au început să-și zică deci unii altora: „Nu cumva I-a adus cineva să mănânce?”
- 34 Isus le-a zis: „Mâncarea Mea este să fac voia Celui ce M-a trimis și să împlinesc lucrarea Lui.
- 35 Nu ziceți voi că mai sunt patru luni până la seceriș? Iată, Eu vă spun: ridicați-vă ochii și priviți holdele care sunt albe acum, gata pentru seceriș.
Biblia Cornilescu